Mituri legate de sinucidere (IX)

„Trebuie să fii nebun să (încerci) să te sinucizi!”

Sinuciderea la persoane fără suferințe somatice sau psihologice, cu capacitatea păstrată de a delibera și alege rațional moartea auto-provocată, este foarte rară. Totuși, sentimentele de disperare şi pierdere a speranţei – pe care orice persoană le poate trăi la un moment dat în viaţă (în situații de criză) – sunt puternici indicatori ai riscului suicidar și caracterizează persoanele cu tentative autolitice.

Atitudinea unei comunități de a reduce la “boală” sau “nebunie” gestul suicidar:

• simplifică problematica gestului suicidar
• generează stigmatizare
• accentuează rușinea pe care persoana cu tentativă de sinucidere în antecedentele recente o resimte
• crește probabilitatea ca persoana cu risc suicidar să nu ceară din timp ajutor.