De ce toate țările au nevoie de o strategie națională de prevenție a suicidului?
Organizația Mondială a Sănătății (OMS), prin intermediul experților în prevenția problemelor de sănătate comunitară ne-transmisibile, avertizează în 2018 că fiecare țară are nevoie de o strategie națională de prevenție a suicidului. Această strategie e necesar să fie distinctă față de strategia națională de sănătate mintală și în același timp integrată cu aceasta atât la nivel național, ci și global. Integrarea globală înseamnă colaborările dintre țările aceleiași regiuni ale globului, demersuri multinaționale de cercetare, susținerea țărilor și zonelor defavorizate economic și social de către țările mai bine situate economic (echitate socială și economică).
Argumentele OMS în sensul unei strategii naționale de prevenție a suicidului, distinctă față de cea de sănătate mintală (2018, 2021) sunt următoarele:
- Strategia națională de prevenție a suicidului este multisectorială, nu e limitată la sănătatea mintală, include și educația, munca și protecția socială, agricultura, justiția, apărarea, afacerile interne, apărarea, legislativul, sectorul politic, economic și de afaceri, mass-media
- Strategia națională trebuie adaptată nu doar la prioritățile de sănătate, sănătate mintală și publică ale țării, ci la întregul context cultural și social al țării
- Strategia națională reprezintă recunoașterea de către autorități a suicidului ca problemă majoră de sănătate publică, respectiv a angajamentului autorităților de a aborda această problemă
- Coordonarea de către stat a strategiei naționale asigură comunicarea între sectoare publice și private care altfel nu ar colabora, abordarea strategică și sistematică și bugetul specific cu obiectivele și rezultatele clare urmărite ale investițiilor
- Prin strategia națională, autoritatea statului girează implementarea intervențiilor celor mai eficiente și susținute de dovezi, modelează mesajele despre suicid și prevenție – inclusiv în mass-media, în spațiul public și în educație
- Strategia națională prevede clar și coerent: actorii implicați, responsabilitățile fiecăruia, monitorizarea modului în care s-a achitat fiecare de responsabilități și a colaborării inter-instituționale, resursele alocate, direcțiile concrete de cercetare a comportamentelor suicidare care să fundamenteze mersul strategiei, modul de coordonare a implementării strategiei de către autoritățile guvernamentale, monitorizarea și evaluarea eficienței implementării