Ce înseamnă trauma psihologică și cum o recunoaștem?
Trauma psihologică poate fi definită mai general drept proces interior de reacție prin gânduri, emoții și comportamente la un eveniment exterior devastator. Evenimentul traumatizant poate fi reprezentat de accidente, afecțiuni sau leziuni ce pun viața în pericol, pierderea cuiva drag, precum și experiențe extreme și terifiante cum ar fi violul, tortura. E important să înțelegem că, prin natura sa, evenimentul traumatizant are capacitatea de a leza și mutila nu doar corpul, ci și structura personalității oricui ar trece prin experiența traumatizantă.
Prin urmare, când vorbim despre expunerea la traume includem atât componenta obiectivă a punerii în pericol a integrității fizice și psihologice a persoanei, denumită eveniment traumatizant, cât și cea subiectivă, a reacției la evenimentul traumatizant, pe care o denumim traumă. Mai multe persoane expuse împreună aceluiași eveniment reacționează diferit între ele și modul în care fiecare își trăiește trauma este foarte diferit.
Trauma complexă este acel tip de traumă produs de o expunere, repetată și însumată ca și impact negativ, la evenimente dureroase și devastatoare. De multe ori, expunerea la traumă are loc de-a lungul unei anumite perioade de timp (de ex. sechestrarea pe o durată de timp a unei persoane), în cadrul unei anumite relații (persoane expune violenței de cuplu într-o anumită relație de cuplu) și adesea expunerea la traumă se repetă în aproximativ același loc. Acest tip repetat și susținut de expunere la traumă conduce adesea la sentimente profunde de rușine, incapacitatea de a-și găsi locul și sensul, senzația că lumea e un loc periculos și senzația persoanei expuse la traumă complexă că e diferită, inferioară, că nu merită o viață fericită și împlinită. Prin acestea, expunerea la traumă complexă se asociază mai frecvent cu risc suicidar.
Trauma secundară apare atunci când o persoană este expusă nu direct la un eveniment devastator, ci indirect la suferința cuiva expus la un eveniment traumatizant. A asista la moartea surprinzătoare a cuiva drag, a acorda îngrijiri cuiva care trece printr-o boală terminală, a asista la acte repetate de violență asupra cuiva apropiat sunt experiențe de traumă secundară. La definirea acestei categorii de traume, expunerea la știri (radio, TV, presă) descriind evenimente devastatoare nu intra în categoria traumei secundare. În prezent, având în vedere extinderea internetului și a rețelelor de socializare, se consideră traumă secundară expunerea la conținuturi online violente, devastatoare, descrise detaliat în cuvinte și imagini.
Trauma se exprimă în faza inițială prin șoc și negare, iar pe termen lung prin modificări persistente ale felului de a gândi, simți și acționa:
- furie, tristețe, disperare persistente
- stări sufletești foarte imprevizibile și schimbătoare
- izolare, lipsă de speranță, rușine, învinovățire pentru eveniment
- flashback-uri, adică revenirea repetată în memorie a unor fragmente de amintiri legate de evenimentul traumatizant, atunci când persoana este în situații asemănătoare acelui eveniment
- simptome corporale – grețuri, vărsături, dureri de cap neexplicabile prin boli ale corpului